Farmacia


Crăciunul încă mai avea până să vină.
Frig însă era. Şi zloată.

Ţinea privirile in pământ. Aici, in Farmacie, era cald şi nu ar fi vrut să deranjeze pe nimeni.
Nici pe domnişoara farmacistă, cea slăbuţă si blondă.
Nici pe domnişoarele îmbrăcate in haine chinezeşti de blană si pantaloni aurii. Cu care discuta domnişoara farmacistă despre cremă vişi , creioane de buze si  moistu..moista…moisturi…cum le-o zice.
Şi nu vroia să-l supere nici pe domnul badigard, uite cum se uită plictisit la mine….Nu, nu ar fi vrut să-l deranjeze.
Ce bine şi ce cald…Carnea bătrână nu mai durea aşa, frigul si umezeala începeau să iasă din oase….
Poate mai putea să întarzie puţin acolo, deşi piciorul o durea rău. Şi îi era foame.
Poate dacă sta mică si umilă in colţ lângă tejghea….Şi dacă zâmbea respectuos oricui se uită fugar la ea…
Şi dacă lasă, umilă, să-i treacă lumea in faţă…..Poate domnul badigard n-o să bage de seamă.
Uite, ce bine….Mai vine un domn tânăr. Doamne, cum nu i-o fi frig in giaca aia scurtă, de motor parcă îi zice, şi numa’ în tricou….
Da’ bine că vine. Uite, are privirea ingheţată, ca toţi oamenii in ziua de azi….O să-l lase respectuoasă să o ia în faţă, şi aşa se grabeşte. Şi ea o să mai poată sta câteva momente la căldură…

Fir-ar al dracului. Uite, e sâmbătă seara şi in loc sa stau la televizor cu berea in faţă, io stau acilea în post, la servici. Că nu-i mai potoleşte Dumnezeu pe la casele lor. Acuma le-a găsit şi pe pitzipoancele astea cumpăratul de creme si rujuri, de parcă nu puteau să stea nerujate şi necremate în cluburile ăstea de aciulea din piaţă….
Îşi aranjă cu un gest scurt si energic centura cu şpraiul lacrimogen.
Aşa, cu autoritate, cum i-a invaţat şeful de tură.
Păi da, că dacă aşi prinde-o pe fii-mea cu pantaloni aurii, aşi spânzura-o şi pe ia şi pe mă-sa cu iei. Duamne, ce lume stricată !
Hai, doamna farmacistă, termină odată cu fitzoasele ăstea, să mergem şi noi pe la căşile noastre …!
Nah, că veni acu’ şi golanu’ ăsta. Ce i-o trebi lu’ un rocher medicamente? Ce, băh, ai terminat vischiul si ţigarile si te taie la lingurică?
‘Ţi-ai dreacului de inchipuiţi si oameni de nimic !
Uof.

Toată ziua nu a intrat nimeni. Parcă acum au aflat că le trebuie câte ceva, acum, sâmbăta seara. Nu mă gândeam în facultate că o să fie aşa. Nu mă gândeam că o să fiu doar o vânzătoare de marfă. Cu studii de specialitate… Ha! Noroc cu fetele, că mai am cu cine sa discut, cu cineva care ştie cât ştiu şi eu…Dar ele au plecat, şi m-au lăsat la permanenţă. Era rândul meu, dar parcă nu aveam chef…
Mama e tot singură, săraca. Că bine zicea….Fă-te tu, fată, farmacistă, sa fii respectată. Oricine are nevoie de un farmacist, oricât de mare medic ai fi, tot ai nevoie de un farmacist, odată şi odată. Şi dacă intri într-o multinaţională, te-ai aranjat pe viaţă, fată.
Multinaţională unde sâmbăta seară stau după cliente…care nici liceul nu cred că l-au terminat. Dar-mi-te să mai priceapă Excipiens ad solutionem….. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să-şi facă acasă o cremă la fel de bună…..Ca aia de gălbenele, preferata mea… La cum arată nu cred că ar putea nici măcar o cafea să-şi facă fără să aibă un chelner în preajmă……
Săraca mama, cât de singură e……

Bărbatul privi pe sub sprâncene….Se aşteptase ca la ora asta să nu mai fie nimeni în farmacie. Să cumpere şi să plece. Acum va trebui să aştepte. Dădu roată cu privirea. Măsură din ochi bodyguardul crăcănat care bâţâia nervos din picior. Măsură farfuzele din faţă cum se dădeau in spectacol. Păi nah, nu oricând prosteşti f-un mascul să-ţi sponsorizeze crema de doamnă….Mai ales pe vremurile astea….
O privire scurtă aruncă si bătrânei din colţ.
Dar scurtă, pentru că farfuzele terminaseră şi, în sfârşit plecau. Trase aer în piept să elibereze primele cuvinte. Dar se opri când işi dădu seama că bătrâna era în faţa lui. Văzu că nu face nici o mişcare spre farmacistă şi o invită cu un gest scurt.
Bătrâna, umilă, plecă capul : Vă rog, nu, eu am probleme mai multe….
Bărbatul repetă invitaţia. mai ferm de data asta.
Bătrâna se apropie timid de farmacistă şi aproape şoptit, începu să-i spună, arătând spre piciorul bolnav….
Şi la sfârşit şopti : Ceva mai ieftin, dacă se poate, că nu am strâns destui bani în faţă la Alimentara, şi asta ar însemna să mă întorc şi să mai stau o oră sau două, şi e frig rău, maică…..
Bărbatul era cu capul în pământ. Căută scurt ceva în jur. Găsi chitanţa abandonată de farfuzele dinainte… Ceva de scris nu avea…. A, pixul pentru semnat chitanţele de card…. Scrise câteva cuvinte pe spatele chitanţei abandonate. Şi o puse chiar sub ochii farmacistei. Aceasta îl privi alb. Plecă capul. Şi fără o vorbă luă o punguţă cu însemnele farmaciei şi puse în ea toate medicamentele pentru piciorul rănit al bătrânei.
Vaiii, mamă, nu am eu atâţia bani….Un pic mai ieftin, vă rog, că nu pot strânge atât in seara asta….
Farmacista tăie aerul cu palma: Nu e nevoie, luaţi-le. Multă sănătate şi aveţi grijă.
Vorbele i se opriră în gât…Păi cum , maică…..

Bătrâna strânse repede punguţa la piept, să nu cumva să se răzgândească….Făcu câţiva paşi în spate….Îşi aduse aminte şi se înclină a mulţumire….Mulţumesc mult, doamna farmacistă….
Şi când se întoarse spre uşă, vazu cu coada ochiului privirea rece şi fixa a bărbatului. Şi zâmbetul din colţul gurii. Atunci ….Da.
Da, o să-l aştepte in faţa uşii. Şi o să se uite in ochii reci şi o să-i mulţumească.
Şi o să-i ureze din toată inima ei  bătrână să aibă un Crăciun fericit.
Da.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s