Trandafirul Alb.


 

Pe sub batic, ochii te-au privit adanc .
Cu un gest lenes m-a dat tie. Tu, zvacnit, i-ai intins banii.
Neatent. Asurzit de hormoni.
M-ai cumparat si nici nu te-ai uitat la mine.
Ma tii in mana si ma balangani peste trotuar scotocind cu privirea in multimea de oameni din jur.
Mie imi este rau. Ieri m-au taiat si smuls din poporul meu. Poporul meu, care agoniza ca si mine. Sute, ba chiar mii dintre ai nostri. Pusi in cosciuge vesele de carton, unii peste altii. Pe moarte.
……………………………
Dar tot frumosi.
Frumosi de la inceputuri.
Frumosi de cand cei dinaintea ta ne-au pus intre zeitele voastre.
Frumosi decand am fost chiar zeii vostri.
Frumosi cand impreuna cu luna eram gestul bland al Mamei Isis.
Frumosi de cand doar unul si oricare dintre noi era spiritul vostru. Era privirea voastra catre zei.
Oamenii sufi ne capatau doar cand erau ochi in ochi cu zeul cel mare.
Oamenii alchimici ne imaginau in simbol al Mariei. Si o venerau ca Rosa Mundii, Rosa Alchemica.
Eram miracolul nasterii din puritate. Eram fecunditatea sacra  a primei mame dintre zei. Careia i-ati dat nume cum v-au fost voia sau cum v-au fost timpurile.
Oamenii razboinici-diplomati-bancheri ne-au urcat pe cruce sa indulcim calvarul.
S-au infratit peste petalele noastre. Ne-au pus armura in garda sabiilor lor.
Ne-au pus fantastic dar discret intr-o fereastra. Fereastra gotica din Nord.
Ne-au pus cu opt si sasesprezece si treizeci si doua de petale. Ca sa va aratam ca renasterea exista. Renastere a corpului si spiritului. Renastere ingemanata cu cele patru elemente.
Ne-au pus apoi in dulcea Fereastra dinspre Sud.
Ca sa cuprindem cele patru elemente. Si cele douasprezece manifestari. Ba chiar si dualismul din natura, in polaritati egale.
Noi, cei albi si cei rosii, am fost jumatatile universului vostru cunoscut.
Noi, cei cu opt sau sase petale suntem cunoasterea celor dintre voi, acei de ani multi , cu barba alba.
…………………
Si-acum……
Acum mi-e rau si nu mai am vlaga.
Cu capul in jos, ma uit la tine.
Degeaba ne-ati furat parfumul. Degeaba vreti sa mirositi ca noi. Mirosul badaran al corpului paros tot iese pe la subtiori. Voi, mamifere in calduri.
Omule, tu…
Tu cred ca  vrei sa te polenizezi.
Spuneau buruienile ca oamenii, cand sunt gata sa polenizeze, isi ofera unii altora cadavrele noastre.
De asta te tot uiti in jur. Astepti femela. Si mi-este frig.
Tie nu-ti pasa. Nu-ti pasa decat de timp. Pe care il masori cu-n cerc de metal prins la incheietura mainii.
As vrea sa-ti spun, dar eu ma sting.
As vrea sa-ti spun doar sa te uiti in jur. Lasa femelele.
Doar uita-te in jur, ca si cum ai fi un trandafir.
Uita-te la mine ca sa ma vezi cu adevarat.
Uita-te. Si cat de multi suntem ca trandafiri, acum eu sunt doar unul.
Cand m-am nascut, in jur erau mai multi. Dar singur eram in radacina.
Acum, la tine in mana ?  Singur.
Si cand ma voi stinge, nu ca imi mai pasa…Dar voi fi tot singur.
Tu, omule care vrei sa te polenizezi…Esti deosebit fata de un trandafir?

 

8 thoughts on “Trandafirul Alb.

  1. Am citit. Am recitit.
    Orice litere as alege, ar intina profunzimea surprinsa desavarsit.
    Ma inclin.

  2. Un adevar care din pacate este ignorat si calcat in picioare de aceea care nu au la indemana alte surse personale cu care sa impresioneze.

    Dar nu neg, candva am spart farfurii de furie ca eu nu primesc flori. Acum, il privesc in ochi si ii multumesc pt ca inconstient, dar el a stiut ceva.

    Transafir alb, ramai pururi, trandafir.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s