Pas de deux

Ma gandesc la ceea ce am inceput aici.
Da. Am inceput cu sete.
Ne ardea , ne racoream cu o discutie, iar ne ardea….
N-a ajuns, ne-a napadit. Setea a fost mai mare.
Treburile zilnice? Bun , se rezolvau. Si dupa….Setea.
Si tot racorindu-ne, ni s-a facut, bag seama, si mai sete.
Si vorbim si acum.
Ca sa fiu drept,am depasit vorba. Am urcat o treapta.
Acum ne miscam spre esenta.
Fiecare cu coregrafia proprie, cu viteza proprie si atitudinea proprie.
Pentru ca in scris, te poti concentra mai bine.
Poti mangaia sau lovi cu cuvintele potrivite.
Poti induce sentimente sau poti produce rani.
Poti chiar sa te uiti in tine si sa vezi ce de obicei ascunzi.
Si de altii, dar mai ales de tine.

Si daca ajung sa fiu sincer, musai sa fiu pana la capat.
Pentru ca nu pot sa ma bucur de ce este in jur si tu sa mergi in continuare cu privirile in pamant, trist sau abatut sau absent sau doar obosit.
Trebuie sa-ti inalt privirea sa vezi si tu, sa simti si tu, sa auzi si tu, sa respiri acelasi aer ca si mine.
Trebuie sa-ti vad in ochi sclipirea. De intelegere. De mirare. De bucurie.
Tie- care pana la un anumit punct esti, de fapt- mie.

Blog de Rock. Nu de Muzica Rock.
De Atitudine Rock.
Se spune, cu mandrie, ca rock-ul nu e muzica. Rock-ul este un mod de a trai.
Este perfect adevarat. Dar nu e singurul si nici singular.
Pentru ca:
Hip-hop-ul e un mod de viata.
Opera este un mod de viata.
Sculptura este un mod de viata.
Tango-ul este un mod de viata.
Actoria este un mod de viata.
Maneaua este un mod de viata.
Baletul este un mod de viata.

Toate sunt moduri de viata. Ale omului.
Toate au libertati fantastice.
Si toate impun restrictii. De ritm, de atitudine, de cultura, de culori, de volum, de valori impartasite…..Multe, chiar multe.
Se cheama “The Cost Of Living”. Plata pentru pasiunea ta. Pentru modul tau de viata.

Modurile astea de viata exista si coexista.
Erup din noi. Si n-am vazut pana acum pe cineva capabil sa se impotriveasca.
Am vazut incercari. Am vazut tentative. Am vazut prostie mimata si lene mascata in neputinta .
“Ma plictiseste simfonica”
“Picturi ca ale lui Modi faceam si eu la gradinita”
“Tango-ul, muzica de mosi”
“Ma dispera jazz-ul ala scartait”

Toate astea sunt nimic altceva decat LENE. Lene de a gandi.
Lene de a duce un afect pana la capat.
Lene de a te aventura in necunoscut.
Lene de a iesi din cerculetul tau mic, fara aer, incomod, dar cunoscut.
Lene de a amuti ratiunea.
Lene de a simti pur si simplu.
Lene de a cunoaste valoarea cuvantului “VREAU!”.

Priveste clipul asta.
Si spune-mi ca nu esti stanjenit .
Ai spus vreodata, in viata ta, ca nu poti ?
Recunoaste, daca poti. In primul rand, fata de tine.

Credite: D-lui Radu Afrim, pentru aducerile aminte.