Rugăciunea unui lup

November 24th, 2009 → 8:00 am @ Wolf in Light

23

Salut.
Hai intra.
Da’ inchide usa ca faci curent si mi se raceste cafeaua.
Ce sa fac, ascultam. Pe intuneric. Stau intins cu mainile sub cap si am orgasme mentale.

Hai, ca esti mai tanar, intinde si tu mana si da clic pe clip….

Sa vezi si tu ce m-a bagat in blue.
Yep. Steve Vai.
Lasa sa se incarce………………..

Stiai piesa?
DA, chitara aia e fantastica. Este un Ibanez. Nu ca asta ar spune multe…
Cand si-a cautat-o, cei care le fac i-au pus la dispozitie patru modele sa le incerce. Si le-a incercat. La greu.
Si aia alti nebuni…Le denumisera dupa modelele motoarelor Harley Davidson: Flathead, Knucklehead, Panhead si Evolution .
Si omul si-a ales Evolution. Nu pentru nume. …
Pentru acel “ceva” din sound. Exact ce asculti acum!
Chiar spunea la un moment dat : “Even though she was technically exactly like every other production model guitar, there was something about her touch and sound that moved me. To this day, whenever I see her, my heart goes pitter-patter. “

Chiar, interesant obiceiul asta, fiecare razboinic sa-si boteze arma si sa o trateze ca pe un camarad. Indiferent din ce cultura face parte, fie samurai, fie teuton, fie dac, fie celt……Mna, de retinut….

Justificarea lui Vai? “Although Evo is just made out of wire and wood, I’m afraid of how much emotional investment I have in her. I think when you play an instrument long enough it becomes an extension of yourself in ways that run deeper than anyone may understand but you. “
Si chiar are dreptate.
Asculta….. Este o armonie interioara…Exact asta se aude, un cantec dinauntrul lui Vai. Si al meu. Si cred ca si al tau….

De asta stau intins, in intuneric. Vreau sa vad. Ce imi imagineaza muzica asta…

Inchid ochii si vad. Sunt pe creasta Pietrei Craiului.
In soare si vant..
Intr-o parte Bucegii si in cealalta Fagarasii… Departe si albastrii…Cocosati si coltati…
Si sunt asa de sus, incat vad crestele ca si cum as fi vultur. Si scamele de nori agatate de varfuri…Care nu stau, curg pe cer , de la un varf la altul..
Si vaile impadurite, mototolite in curgere verde….Curg copacii pe versanti in sus, si Barsele curg alintat spre indeparte…

Si cerul e asa de albastru, si aerul e asa de clar- cristal sonor si limpede.
Si eu sunt asa de singur …
Si tot singurul care vede tot….
Lumina si vantul parca trec prin mine. Ma umplu si apoi izbucnesc afara.
Prin ochi.
De asta sunt umezi. ……
Si sufletul insuportabil de plin. Nu pot respira deodata tot aerul de care simt ca am nevoie..
E prea multa fericire. Mai multa decat pot eu sa suport.

Dau pe dinafara.
Imposibil sa spui ce simti. Nu exista cuvinte indeajuns.

Si dinauntru, de undeva din mijlocul pieptului incepe sa curga in sus …….RUGA.
Timid…
incet….
cu regasire….
mai tare….
mai vartej…..
fluviu deja…
Esti atat de plin de vant si soare si cristal viu….
Si vrei sa le spui pe toate, vrei sa le strigi, si sunt prea mult, nu iti ajunge pieptul…

Singur. Creasta de Piatra. Vantul Soare….Soarele Vant….
Si tu, Axis Mundii.
Pivotul pentru care toate sunt asa….

Si multumesti. Nu stii cum, pentru ca nu exista cuvinte….
Nu stii cui, pentru ca nu este nimeni imprejur…
Multumesti infinitului , cu zbaterea inimii.
Multumesti sufocat de fericire.
Traiesti, si esti liber, si esti frate cu cerul….

Ce zici, omule?
Asta e ruga unui lup in vreme de pace.

Credite: YouTube, http://www.vai.com